Monumentul Beciul Domnesc datează din secolului XVI – începutul acestui secol coincide cu ultimii ani de domnie ai lui Stefan cel Mare și conform legendelor zonei, monumentul este ctitoria acestui voievod. În 1834, domnitorul Mihai Sturza, intră în posesia a peste de 200 de hectare de viță de vie și devine proprietarul a două crame de piatră vechi de secole. Una dintre ele fiind Beciul Domnesc.

La dorinta domnitorului, medelnicerul Asanache Panfil a renovat și consolidat între anii 1834-1839 unicul beci din Romania cu pisanie domneasca sapata in piatra chiar deasupra intrării în cramă. Pe aceasta se disting simboluri specifice Moldovei precum capul de bour, steaguri, dar si inscriptia:

„A stapanitorului printu al Moldavi Mihail Sturza v.v anul 1839,prin supusa sluga medelnicer Asanachi Panfile”

Din anul 2000, numele acestei crame simbol a viticulturii și vinificației românești din regiunea cu cea mai mare suprafață de viță de vie din România, s-a legat indisolubil de numele companiei care i-a redat integral funcțiunea de cramă și vinotecă: Compania Beciul Domnesc.

Acest monument este unul dintre cele mai vechi edificii de acest gen si cu aceasta destinație din România, Beciul Domnesc fiind inclus și pe Lista Monumentelor Istorice și în Registrul Național al Patrimoniului Turistic din România, ca monument istoric de categoria A.